Republic: Îşi adună Iancul oasele...
La Țebea se comemorează astăzi 154 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Republic acest text, scris în urmă cu 30 și ceva de ani.
Republica — pagina 2
218 articolerepublica.ro ↗
Articole, pagina 2
pagina 2 din 11
Cronicile Concursului Enescu (IV) Strălucire în trei. Recitalul Alissa Margulis, Ștefan Cazacu și Andrei Gugnin
Am ieşit de la Ateneu sâmbătă seara cu strălucirea muzicii lui Beethoven şi Ceaikovski în minte, cu satisfacția aceea pe care ți-o poate da doar o interpretare memorabilă. Trioul internaţional pe care l-am ascultat în 12 septembrie şi-a regalat publicul cu versiunile memorabile a două partituri în care intensitatea emoţională e o cheie de boltă. Da, muzica nu este și nu trebuie să fie doar o simplă plăcere, ea trebuie să-ți răscolească simțurile, să rămână cu tine, să te ocupe și să te transforme pentru mult timp.
„Ce-i al meu e pus deoparte”. Una dintre cele mai dragi amintiri ale mele din copilăria comunistă are legătură cu o librăreasă și un teanc „secret” de cărți
Când eram „mică” (adică până a ajuns și pe la noi democrația, nițel contorsionată, probabil de la transport), aveam o vecină și prietenă a cărei mamă era librar. Librăria era, foarte convenabil, chiar în drumul meu spre școală, ceea ce însemna că treceam pe acolo mult mai des decât ar fi fost necesar pentru un copil care, teoretic, nu avea nimic de cumpărat.
Muncești, te descurci, mergi înainte. Atunci de ce simți că ai rămas în urmă?
De ce propriile realizări pot părea insuficiente atunci când te compari cu ceilalți.
Cei mai mari matematicieni ai lumii trag un semnal de alarmă, după ce inteligența artificială a rezolvat una dintre cele mai dificile probleme posibile
Am vrut să aflu dacă supărarea matematicienilor vine dintr-un fel de invidie profesională sau avertismentul lor despre cum AI-ul riscă să denatureze ireversibil câmpul matematicii este valid. Ce am descoperit este relevant pentru noi toți, indiferent dacă mai știm sau nu să rezolvăm integralele din liceu.
8 din 10 români se gândesc la mâncare chiar dacă nu le este foame. Explicația nu ține doar de voință, arată un nou studiu
Unii oameni se gândesc la mâncare doar atunci când le este foame. Pentru alții, însă, acest gând revine aproape constant: „Ce mănânc? Ce mai gust? Poate ceva dulce?”. Nu este vorba despre lipsă de voință sau de autocontrol, ci despre ceea ce specialiștii numesc Food Noise („zgomot alimentar”).
Avem nevoie de „odihnă cu picătura”
Perioada asta e una în care avem nevoie să ne oferim totuşi odihnă. Drămuit poate, dar e nevoie – suntem precum cei ce aleargă un maraton: ne gospodărim energia nu doar pentru a rezista pȃnă la capăt ci şi pentru a avea o mică rezervă pentru sprintul final (care în cazul de faţă este etapa pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă).
Priviți această imagine: se spune că lumina de la aceste stele face 2,5 milioane de ani până la noi. Cum stau lucrurile de fapt?
Aceasta este galaxia din Andromeda, cea mai apropiată galaxie mare de noi. Toți ați auzit de ea.
„Băiețească” din Mykonos pe Sistem
Să-i mulțumim PSD-ului când AUR va trece de 50 la sută!
De ce nu seamănă AUR cu AfD din Germania: îi lipsesc 2 „arme”. Explicația lui Emil Hurezeanu
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ambasador și Ministru de Externe, a făcut o paralelă între ascensiunea AUR în România și victoria AfD din Germania.
Când eram viceprimar în Belgia, am desfăcut rapid un contract de parcare. Acum locuiesc în Brașov și trag un semnal de alarmă
Locuiesc acum în Brașov și, în ultimele săptămâni, am urmărit aici o dezbatere care mi se pare mai familiară decât m-aș fi așteptat.
Am doar 20 de ani, însă pentru mine „muzica adevărată” înseamnă Amy Winehouse, Linkin Park sau Tina Turner. Muzica trebuie să se așeze în suflet, nu să fie virală
Noi am crescut cu radioul, televizorul, CD-ul și prietenul care îți trimitea o melodie. Ei au crescut cu Spotify, YouTube, TikTok și milioane de recomandări. Noi căutam muzica. Acum, muzica îi caută pe ei.
Începutul grădiniței poate fi copleșitor atât pentru copii, cât și pentru educatori. Iată ce aș schimba eu, în calitate de psiholog și logoped pentru cei mici
În fiecare septembrie apare aceeași imagine, a unor educatoare cu ani mulți de experiență care spun că nu mai știu ce să facă. Copii care plâng ore întregi, copii care se agață de ușa clasei, copii care nu vor să stea la masă, nu răspund la cereri, nu intră în joc, nu se desprind de adultul de care s-au atașat.
La un sfert de secol după „11 septembrie”, atacurile nu mai seamănă deloc cu doborârea turnurilor. România, „atacată” în fiecare zi într-un mod mult mai subtil
Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.
Nu facem copii mai proști decât copiii din Estonia sau Finlanda, campionii europeni ai testelor PISA. Ceva se întâmplă pe parcurs
Ar fi simplu să dăm vina doar pe școală. Școala are doar o parte de „vină”.
De la joacă la teme: cum amenajezi o cameră de copil care crește odată cu el
Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.
Problema banală de matematică la care 50% dintre copiii de 15 ani din România nu pot răspunde. Și din păcate nici mulți dintre adulți
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul și expertul în educație Dragoș Iliescu a dat exemplu de o problemă tip PISA, pe care în jur de 50% dintre elevii români de 15 ani nu o pot rezolva.
Câte ore are ziua unui adolescent excepțional? Povestea Sandrei Paul, campioană la kaiac, elevă de 10 și „făuritoare” de roboți
La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.
„Zeci de companii, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor”. Andrei Negulescu, Matricia: „AI-ul nu va schimba totul”
Există o presupunere confortabilă pe care o facem ori de câte ori vorbim despre viitorul muncii: tehnologia avansează, iar organizațiile se transformă odată cu ea. Realitatea din România arată altceva. Zeci de companii mari, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor. Este o concluzie la care au ajuns oameni care lucrează în domeniul digitalizării și pe care istoria ultimilor ani i-a învățat ceva: valul de inteligență artificială care a început să acopere piețele nu va eroda automat aceste rezistențe.
Așa încep dictaturile, cu cuvinte frumoase despre patrie, steag, imn, credință. Și sfârșesc cu pus pumnul în gura celui care are altă părere
Eu steagul nu-l sărut de frică, ci de drag!