Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.
Victoria AfD în Saxonia-Anhalt produce, inevitabil, încă o discuție despre ascensiunea extremei drepte în Europa. E o discuție necesară, pentru că filiala AfD din Saxonia-Anhalt se află de ani buni în atenția autorităților germane pentru extremism de dreapta.
- Au anunțat că va urma o iarnă cumplită, deschide doamna discuția, cu o dicție pedantă, ușor franțuzită.
Duminică seara, în Saxonia-Anhalt, 43,8% dintre alegători au votat AfD, un partid pe care serviciul de informații al propriului land îl clasifică drept organizație extremistă de dreapta. Atât.
Locuiesc în diaspora și urmăresc de aproape starea parohiilor românești din Occident. Marea lor majoritate sunt găzduite gratuit de biserici catolice sau protestante, ca un gest de deschidere a Europei Occidentale față de valorile Răsăritului bizantin.
Victoria AfD în Saxonia-Anhalt este, dincolo de ideologia acestui partid, un semnal pe care partidele tradiționale din Europa nu-și mai permit să-l ignore. Electoratul s-a săturat. Nu doar de anumite politici, ci de aceiași oameni, de aceleași discursuri și de aceeași clasă politică.
Pentru mine, fiecare început de an școlar era un motiv de bucurie. Îmi plăceau rechizitele mirosind a nou, caietele impecabile și etichetele scrise cu grijă. Învățasem să-mi fac singură coperțile dintr-o hârtie mai groasă, albastră - probabil de atunci mi se trage talentul de a împacheta cadouri impecabil.
La ora opt fără un sfert, își aruncă ghiozdanul greu pe un umăr și pornește spre școală. Are șase-șapte ani și merge repede, pentru că nu vrea să ajungă ultimul în clasă. Sau pornește mult mai de dimineață, dintr-un capăt în altul al orașului, moțăind în mașina părinților sau într-un tramvai supraaglomerat.
În Turcia, un nou partid pare să aducă speranță celor ce au ajuns la limita răbdării și la capătul economiilor. Costul vieții a atins niveluri fără precedent, salariul minim, de aproximativ 500€, nici nu mai acoperă de multe ori prețul chiriei. Alimentele zilnice, fructele sau legumele, au prețuri „europene” (doar pâinea albă, în special cea subvenționată de guvern, are prețuri mai omenești).
Am avut o delegație de muncă pentru o săptămână în China. A fost prima dată în viață mea când am vizitat această țară și, sper eu, nu ultima. Am tras mai multe concluzii în urma acestei vizite. Mai jos, aveți concluziile mele legate de aspectele sociale ale Chinei.
Stabilitatea politică începe să devină un avantaj economic tot mai vizibil în Europa. Italia oferă astăzi unul dintre cele mai clare exemple: continuitatea guvernului Giorgia Meloni a contribuit la creșterea încrederii investitorilor și la reducerea presiunii asupra costurilor de finanțare, în ciuda unei datorii publice de 138% din PIB.
Ce ar fi dacă profesorii i-ar evalua pe elevi „cu propriile simțuri”
Marea manipulare din energie: se creează frica, se găsește vinovatul și apoi românilor li se vinde „soluția”
Întrebarea, până la urmă, nu este dacă suntem sau nu patrioți. Întrebarea este: ce fel de națiune, ce fel de comunitate politică vrem să fim?
Începe școala. Și, odată cu ea, se întorc în viețile copiilor noștri calificativele, notele, concursurile, reușitele și nereușitele. Se întorc comparațiile - uneori inevitabile - cu ceilalți și cu propriile rezultate de anul trecut.
Pentru mine, muzica este probabil unul dintre cele mai eficiente antidepresive pe care le-am descoperit. Nu folosesc aici cuvântul „antidepresiv” în sens medical. Muzica nu înlocuiește terapia, tratamentul sau ajutorul specializat, atunci când acestea sunt necesare. Dar, în viața mea cotidiană, există puține lucruri care reușesc atât de repede să-mi schimbe starea interioară. Culmea: uneori îmi dă energie, uneori mă liniștește. Dar alteori face ceva ce nu am conștientizat până de curând: mă ajută să simt.
Miza mare a reformării pensiilor în justiție și o serie de erori de abordare pe acel subiect au avut și ele un rol important în tensionarea jocurilor de putere. Mai ales creșterea vârstei de pensionare a generat mobilizări și din afara domeniului justiției, o serie de categorii profesionale anticipând măsuri similare și în cazul lor și unele grupuri influente realizând că aceasta va perturba indirect multe sisteme de puterei.
Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate.
Dacă am crezut vreodată că președintele României va fi cel care va curăța justiția și va deveni artizanul unor instanțe drepte, prezența lui recentă la ședința Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) spulberă orice iluzie.
Nu de puține ori, cel mai periculos candidat, mai ales în pozițiile de conducere, nu este cel care nu poate face jobul. Este cel care îl poate face foarte bine, dar într-un fel în care, în timp, strică organizația. Altfel spus, nu oamenii evident nepotriviți cu job-ul ne costă cel mai mult. Pe aceștia, de regulă, îi descoperim repede, chiar dacă inițial am greșit selecția. Adevăratele probleme apar atunci când alegem oameni competenți, inteligenți, experimentați, carismatici.