După experimentul CG, care a scăpat tralala pe câmpii, Sistemul a găsit un naționalist mai sănătos, împachetat tot ca Antisistem. „Omul schimbării” e azi cel mai feroce și mai asumat apărător al stagnării. Nicu Frânaru.
- Păi vezi? Așa e și cu câinii. Adică au dreptate cercetătorii ăia. Da’ cu o condiție: să nu rânjești cu mâna goală. Dacă pui niște cărniță lângă zâmbet, mi se luminează tot creierul.
Carevasăzică, Sistemul (aka PSD - AUR - Lia - Busuioci - Dan) calcă în picioare democrație, legi, Constituție, ca să rupă partide, să facă majorități artificiale și să elimine adversari politici (Dominic Fritz).
„Atunci când îți merge bine, lungește masa și fă loc și pentru ceilalți”
Vineri, 4 septembrie 2026, Ateneul Român găzduiește primul recital din seria de concerte și recitaluri care completează concursul internațional din această toamnă de la București. Scopul e unul limpede: în căutarea excelenței avem ocazia să urmărim și mari muzicieni ai timpului nostru. Și nu e vorba doar de concurenții firește avizi să-și urmărească jurații pe o scenă, din mai multe motive, de la prezență și frazare la expresie emoțională. Publicul român are ocazia să-i asculte astfel pe profesorii care sunt și mari interpreți pe scenele internaționale de concert.
Ies pe balcon, cu treabă. Clopotele se aud în continuare. Au trecut deja vreo 10 minute de când se aud, ceva cu siguranță nu este în regulă.
Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.
Nicușor Dan a decis că poate lua cuvintele și lăsa marfa pe raft. Practic, ia lada de scule și refuză casa pe care ăia voiau s-o construiască cu ea.
Un studiu recent realizat în România, în rândul persoanelor familiarizate cu AI care își caută un loc de muncă, arată o discrepanță majoră între utilizarea inteligenței artificiale și cunoașterea potențialului său real.
„E ca un Lego viu, o armată de soldăței micuți care își dau mâna". Un tânăr cercetător din Cluj a inventat panouri izolante din zaț de cafea și ciuperci
Nu-mi vine să mai deschid gura despre lucruri groaznice, căci se împlinesc. Mercenarul Horațiu Potra s-a predat de bunăvoie în Dubai, în septembrie 2025, pentru a fi extrădat în România. Nici vorbă să fie depistat și arestat de „organele” noastre.
A vorbit doamna fostă cancelar Angela Merkel despre arta compromisului în politică, la București, un eveniment important ce merită menționat, din ultima săptămână.
Sorin Grindeanu are ceva din siguranța omului care cântă în baie. Acolo unde nu există public și orice afon e Michael Jackson. Who’s bad?…
Trăiesc într-un oraș din Norvegia unde peste un sfert dintre locuitori sunt imigranți. Spre deosebire de România, aici senzația mea este că oamenii trag în aceeași direcție, societatea nu se rupe în două tabere ireconciliabile Trăiesc într-un oraș din Norvegia cu peste un sfert imigranți. Aici oamenii trag în aceeași direcție, spre deosebire de România, unde societatea pare că se rupe în două tabere ireconciliabile Poate că în România nu vom ajunge prea curând într-o singură căruță. Dar poate am putea învăța, măcar, să nu încercăm să o răsturnăm pe a celuilalt. Vorba lui Marin Sorescu, cum bine scria în poezia „Muntele":
Peste câteva săptămâni, Barack Obama va lansa un podcast în care va vorbi despre cărțile care i-au „modelat viziunea asupra lumii”. Fostul președinte american este de altfel un cunoscut și avid cititor, care publică regulat liste cu lecturile lui, de ani și ani, în speranța de a-i inspira și pe alții să citească scrieri utile, valoroase sau pur și simplu frumoase.
Periplul estival de natură politico-electorală, în spațiile monastice „vizitate" cu un zgomotos alai de o persoană acuzată și judecată pentru tentativă de lovitură de stat și propagandă legionară, continuă.
Avem datele bugetare la șapte luni, iar acestea indică o îmbunătățire susținută față de anul 2025. Deficitul a scăzut de la 76,4 miliarde de lei (3,99% din PIB în 2025) la 48,1 miliarde de lei (2,34% din PIB în 2026). Nu îmi propun o analiză exhaustivă a veniturilor și cheltuielilor publice — există deja numeroase analize în acest sens și vor mai urma și altele. Vreau să mă refer la o singură categorie de cheltuieli: dobânzile la datoria publică. Acestea au crescut vertiginos, de la 31,7 miliarde de lei în primele șapte luni din 2025 (1,67% din PIB-ul anual) la 40,1 miliarde de lei în perioada similară din acest an (2% din PIB-ul anual).
A fost odată ca niciodată un pictor care a băgat din greșeală mâna în foc. Focul era de lemne, era roșu și fierbinte, drept pentru care, cu un țipăt, s-a luat decizia că roșul este o culoare caldă.
Problema care a încins spiritele e locația: în Parcul Central, în fața Hotelului Aro, vizavi de Casa Armatei. Dintre toate amplasamentele, a fost ales cel mai problematic, pentru că s-ar distruge jumătate din Parc. Primarul Scripcaru promite că, după ce va fi gata parcarea, un parc se va amenaja deasupra ei.
Înțeleg că - în opinia președintelui - AUR, CG și Mache sunt naționalism nesănătos, dar care e alternativa?